sa fie oare iluzia?

Nu inteleg viata. Alternanta binelui cu raul, sau a raului tot cu raul. Nu inteleg cum putem fi fericiti intre strigatele de ajutor ale altora. Viata pare a fi un vis urat cu franturi de imagini frumoase. Pentru unii imaginile frumoase nu sunt ale lor, ci sunt vazute pe ferestre in casele calde ale oamenilor fericiti. Suntem drogati de iluzia fericirii atunci cand ne bucuram, sau chiar asa ar trebui sa traim?